Regretatul incident al uciderii
jurnalistilor de la Charlie Hebdo este unul intr-adevar nefiresc. Nimeni nu are voie sa ia viata nimanui sub
nici un pretext. Cu asta suntem deacord majoritatea dintre noi. Despre
libertate, eu unul mai aminteam candva ca acesta este un atribut nobil si nu
toti ne nastem ’nobili’. Pe de alta parte, orice forma de extremism nu este
sanatoasa de nici un fel. Asa cum fundamentalistii care declanseaza jihadul,
gresesc in profunzimea convingerilor lor, la fel si libertinajul extrem este o
forma de razboi impotriva a tot si toate. Veti spune insa ca mijloacele sunt incoparabile:
kalashnikov versus hartie si creion… Adevarat si emotionant in acelasi timp.
Parca iti aduce aminte de tancurile revolutiei si de crizantemele atarnate in
teava tunului ca semn de protest al vietii contra mortii injuste. Trebuie sa ne
amintim insa ca de pix s-au folosit si marii razboinici ai lumii in frunte cu
Hitler si sfatuitorii lui care pe hartie au asternut mai intai exterminarea evreilor.
Lasand metaforele la o parte, pe mine m-au impresionat lacrimile in direct
ale multor reporteri si stiristi care
prezentau actul de cruzime fata de
camarazii lor de la Paris. Compasiunea aceasta m-a miscat profund. Despre
acest atasament uman exprimat prin lacrimi
si durere fata de cei rapusi as dori sa vorbesc putin. Acest izvor de
compasiune, apropiere sufleteasca , iubire nu prea il intelegem noi nici cand
ni se intampla noua insine. Plangem de dor, pangem de durere in suflet, plangem
de emotie… Dar ce sunt toti acesti termeni, care e substratul lor sau de ce ne
place noua sa ne consideram superiori tuturor acestor forme smiorcaielnice de
exprimare si ne consideram tari ca piatra cand e senin in viata noastra?! …. Raspunsul
e acela ca ele fac parte din fiinta noastra orcat de pragmatici am fi si oricat
de liberi si cerebrali ne-am considera. Natura noastra ne dezamageste uneori si
ne demonstreaza ca nu suntem niste sloganuri, niste robotei autodeclarati
gnostici, liber cugetatori sau … fundamentalisti.
Orice forma de extremism pare sa
aduca cu sine… lacrimi: lacrimile parintilor care si-au pierdut accesul la
inima copiilor lor, lacrimile femeilor si copiilor din lumea orientului tortionati in numele unor fraze aruncate pe
hartie, lacrimile celor ucisi intr-un razboi al ideilor prost intelese de insisi
liderii acestor razboaie. De aceea, dincolo de orice confesiune si de orice
forma de manifestare spirituala, eu cred in libertatea care ne face sa creasca
in noi iubirea si respectul fata de semeni si de tot ce ne inconjoara. NU
degeaba spunea Fericitul Augustin : ‘Iubeste si fa ce vrei’ pentru ca odata
ce iubesti nu mai poti face rau nimanui,
dimpotriva…. Samariteanul cel milostiv este exemplul de libertate si iubire
suprema spre care as tinde si eu… Sa il poti ajuta cu dragoste si sa te
sacrifici pentru cel pe care toti iti
spun ca ar trebui sa il urasti, este deja un atribut care nu mai tine doar de
un gest emotional. Tine de principiile sanatoase si firesti dupa care iti ghidezi viata.
Atata vreme cat pentru noi
dragostea e semn de slabiciune iar fericirea e un principiu intangibil, nu ne
ramane decat sa levitam in jurul unor ‘inaltatoare’ libertati cerebrale care
uneori dau gres… Gresit este sa ii spui bunicii tale ca Dumnezeul ei nu exista
sau sa faci glume deocheate pe seama Lui, atata vreme cat un secol ea a vietuit cu Dumnezeul
ei iar frumusetea ridurilor intiparite pe chipul ei si linistea din privirea ei
amintesc de o pace si un echilibru aproape fantastic ….pentru cel ce poate
descifra aceste semne, desigur. De aceea, indiferent cati dumnezei ai tu sau
cati nu ai, cand vorbesti de dumnezeii altora, trebuie sa vorbesti in primul
rand cu respect si apoi sa te gandesti si la consecintele spuselor tale care
pot ucide inimi sau provoca dureri insurmontabile, mai ales cand emiti parerile
tale catre tot universul…
Satirile bascalios-scabroase, daca sunt
improscate fara noima ( si poate si cu un oarecere teribilism asumat ) sub umbrela libertatii acute de exprimare, nu
pot decat sa genereze efecte pe masura…Satira, umorul se pot face si fara sa
sari normele esentiale ale bunului simt. Extremismul alimenteaza alte forme de extremism la randul lui si nimeni nu
pare sa aiba de castigat din acest ’conflict’ fara substanta. Repet insa , uciderea nu este pretext
pentru nimic in lume.
